Determinarea sensibilității la antibiotice (CMI) a unei tulpini de Clostridioides difficile prin metoda gradient E-test

Descriere

Informații generale

Clostridioides difficile (denumit anterior Clostridium difficile) – specie bacteriană strict anaerobă (intolerantă la oxigen) – este considerat, în prezent, principalul agent etiologic al diareei post-antibioterapie și al colitei pseudomembranoase (forma severă).

Infecția cu Clostridioides difficile (ICD) se manifestă, cel mai frecvent, prin: diaree apoasă, sanguinolentă sau cu mucus (≥ 3-4 scaune apoase / zi), febră, dureri abdominale, greață, anorexie.

Formele infecției variază de la cele ușoare, diareice, până la complicații severe (colită pseudomembranoasă, megacolon toxic), uneori soldate cu deces.

Prin capacitatea sa de sporulare, Clostridioides difficile persistă pe suprafețe timp îndelungat – ani sau chiar zeci de ani – sporii fiind rezistenți la condiții neprielnice creșterii și multiplicării bacteriene: prezența oxigenului, absența nutrienților, uscăciunea, temperaturile ridicate, ultravioletele, dezinfectanții alcoolici, acizi etc.

Cel mai frecvent, infecția cu Clostridioides difficile (ICD) este de tip nosocomial – se manifestă în mediul de spital, cei mai vulnerabili fiind pacienții care au urmat timp îndelungat un tratament cu antibiotice de spectru larg (cefalosporine, fluorochinolone, peniciline, carbapeneme, MLSB etc.), ce induc un dezechilibru al microbiotei intestinale. Totuși, în ultimii ani există semnale că infecția este răspândită și în comunitate, prin propagarea unor tulpini hipervirulente, ce au capacitate exacerbată de sporulare.

Transmiterea are loc prin circuit fecal – oral, vectori fiind mâinile sau mănușile de examinare contaminate prin atingerea suprafețelor cu densitate mare de spori (clanțe, întrerupătoare, mobilier, lenjerie de pat, obiecte sanitare, podea etc.). Sporii, vehiculați pe tegumentul mâinilor, pătrund în tractul digestiv, străbătând stomacul; acizii biliari stimulează germinarea sporilor, generând celule vegetative care se multiplică rapid și colonizează mucoasa intestinală.

Virulența tulpinilor de C. difficile este generată de toxinele A și B sintetizate de celulele vegetative în intestinul gros. Acționând sinergic, cele două toxine exercită citotoxicitate asupra epiteliului intestinal și îl lezează, inducând principalul simptom – diareea. Unele tulpini de C. difficile produc și un al treilea tip de toxină – toxina binară, cu rol secundar în patogeneză. Există și tulpini nepatogene, incapabile să sintetizeze toxine (genomul acestora nu conține determinanții genetici codificatori). Colonizarea cu astfel de tulpini nu necesită tratament cu antibiotice.

Tratamentul de primă intenție al ICD constă în antibioterapie (fidaxomicină, vancomicină sau metronidazol în cazul indisponibilității primelor două), prescrisă numai de către clinician, în directă concordanță cu severitatea infecției. Este posibil ca formele cele mai ușoare ale infecției, cu vindecare rapidă (24 – 48 de ore), să nu necesite tratament cu antibiotice.

Infecția este considerată vindecată clinic atunci când simptomele, în special cel diareic, se remit, frecvența și consistența scaunelor revenind la normal.

 

Semnificație clinică:

Determinarea sensibilității la antibiotice (CMI) a unei tulpini de Clostridioides difficile prin metoda gradient E-test poate fi efectuată:

–           în scop epidemiologic, pentru urmărirea evoluției sensibilității tulpinilor circulante la antibioticele utilizate pentru tratament;

–           în situația în care starea pacietului cu ICD nu se îmbunătățește pe parcursul sau în urma unei cure de antibiotice de elecție pentru aceasta. Nu trebuie, însă, excluși alți factori ce pot influența negativ răspunsul la tratament (nu există suficiente date clinice pentru stabilirea unei corelații directe între valorile CMI ale antibioticelor și evoluția infecției în urma tratamentului).

Metoda constă în verificarea sensibilității tulpinii toxigenice de C. difficile (izolată dintr-o probă de materii fecale provenită de la pacientul cu infecție confirmată în laborator) la antibioticele recomandate pentru tratamentul ICD, utilizând epsilometre (E-test) pentru determinarea concentrației minime inhibitorii (CMI) a fiecărui antibiotic testat.

Limitări:

– cantitatea de C. difficile toxigenic în probă: în cazul prezenței unor cantități extrem de mici, sub pragul de detecție al metodei, există riscul de a nu se izola tulpina bacteriană de interes;

– stabilitatea probei biologice (vechimea sau condițiile de păstrare și/sau transport): există riscul degradării tulpinii bacteriene într-o probă de materii fecale păstrată > 3 zile necongelată (-20 ⁰C), sau supusă unor cicluri successive de îngheț – dezgheț.

 

Pregătire pacient:

Se recoltează, în coprorecoltor steril, fără mediu de transport, o probă proaspătă de materii fecale *modificate (de la slab modificată până la diaree apoasă, sanguinolentă) a pacientului cu infecție cu C. difficile confirmată în laborator (test imunocromatografic sau PCR prozitiv pentru C. difficile toxigenic).

 

(*Probă modificată de materii fecale – criteriu minim de conformitate: proba să ia forma recipientului sau tija unui tampon de recoltare înfipt în materiile fecale să nu ramână verticală.)

 

Se recoltează tampoane rectale doar în cazul pacienților cu ileus.

Proba recoltată este menținută la 2 – 8 ⁰C până în momentul transportului și transmisă, de preferat, în aceleași condiții termice, în cel mai scurt timp posibil către laborator. Dacă nu este posibil transportul imediat al probei, aceasta se menține la 2 – 8 ⁰C maxim 3 zile până la transport, sau se congelează.

 

Interval de referință, interpretarea valorilor:

Rezultatele se exprimă:

–           cantitativ (valoare CMI – µg/mL);

–           calitativ (sensibil / rezistent).

Valoare de referință: Sensibil

Sensibil = tulpina de C. difficile izolată din proba de materii fecale este sensibilă la antibioticul testat (valoare CMI sub pragul stabilit de standardele internaționale pentru tulpinile sensibile).

Rezistent = tulpina de C. difficile izolată din proba de materii fecale este rezistentă la antibioticul testat (valoarea CMI depășește pragul stabilit de standardele internaționale pentru tulpinile sensibile).

Rezultatele se referă la antibioticele administrate pe cale orală pentru infecția cu C. difficile.

Rezultatul de tulpină bacteriană sensibilă nu garantează vindecarea în urma tratamentului cu antibiotice (sunt insuficiente datele clinice pentru stabilirea unei legături directe între valorile CMI și evoluția clinică).

 

Interval de recoltare

Luni-Vineri: 07:30-11:00