Determinarea indicelui de aviditate a anticorpilor IgG anti-Toxocara canis în ser prin ELISA

Descriere

Informații generale

Test imunoenzimatic tip ELISA, de determinare a indexului de aviditate al anticorpilor din clasa IgG anti- Toxocara canis în serul sangvin.

Utilitate în diferențierea fazelor de infecție toxocarică.

Semnificație clinică:

Toxocaroza este o parazitoză zoonotică indusă de nematodul Toxocara, care există sub 2 specii: Toxocara canis (limbricul câinelui) și Toxocara cati (limbricul pisicii). Omul este gazda accidentală, care se infectează pe cale digestivă de regulă, prin ingestia de ouă embrionate din sol (pica/geofagie), de pe blana câinele sau a pisicii sau de pe vegetale și – mai rar – prin ingestia de larve odată cu carnea crudă sau insuficient prelucrată termic.

Postinfecție, larvele care diseminează hematogen perienteric intră într-un impas de maturizare la nivelul diverselor țesuturi (de exemplu, ficat, inimă, plămâni, creier, mușchi, ochi), provocând reacții inflamatorii locale severe, care stau la baza dezvoltării bolii.

Deși majoritatea persoanelor infectate sunt asimptomatice, se profilează 4 forme clinice ale toxocarozei:

• larva migrans viscerală (toxocaroza clasică, viscerală);
• larva migrans oculară (toxocaroza oculară);
• forma ocultă și
• larva migrans cerebro-medulară.

Grupul de risc este reprezentat de copiii și adolescenții cu vârsta sub 20 de ani, precum și de proprietarii de câini/pisici.

Diagnosticul infecțiilor cu Toxocara implică obținerea unui istoric clinic și de expunere relevantă la infecție și se bazează pe rezultatele testelor de laborator. Eozinofilia poate fi, de asemenea, prezentă – mai frecvent în toxocaroza viscerală. În prezent, testarea pentru detecția anticorpilor specifici este singurul mijloc de confirmare a unui diagnostic clinic. Întrucât larvele pot rămâne viabile la nivel tisular până la 10 ani postinfecție, trebuie să se în calcul și posibilitatea de recăderi / reactivări ale infecției cronice. Astfel, determinarea indexului avidității anticorpilor IgG specifici permite determinarea fazei bolii, iar anticorpii IgA specifici completează diagnosticul.

Proba: 2 ml ser (recoltarea sângelui venos în vacutainer fără anticoagulant; centrifugare sânge cu recoltare supernatant seric sau recoltare sânge în vacutainer cu separator de ser).

Condiţii de transport: tub steril; temperatura 2 – 8 °C. Tub secundar în container izoterm cu gheață umedă.

Interval de transport: maxim 24 de ore de la recoltare.

Timp eliberare rezultate: după 2-5 zile lucrătoare. Testul se lucrează în raport cu volumul de probe și de regulă o dată pe săptămână (timpul analitic fiind de o zi).

Interpretare rezultate / valori de referință:

• Index aviditate IgG specific – scăzut: infecție recentă (stadiul acut), dobândită de mai puțin de 5 luni;
• Index aviditate IgG specific – echivoc: infecție veche de aproximativ 5-7 luni. Recomandăm reexaminarea pe o nouă nouă probă de ser colectată după 2 până la 6 săptămâni;
• Index aviditate IgG specific – ridicat: infecție mai veche de un 1 an (stadiul cronic).

Toate rezultatele serologice trebuie să fie corelate cu istoricul clinic.

Observații:

1. Pentru efectuarea acestui test este necesara cunoasterea titrului de anticorpi IgG anti-toxocarici din serul pacientului. Astfel, acest test sa va efectua pe aceeași proba suplimentar cu testul „Determinarea anticorpilor IgG anti-Toxocara canis în ser prin  ELISA”!!
2. Pentru un diagnostic optim recomandăm suplimentar testul „Determinarea anticorpilor IgA anti-Toxocara canis în ser prin ELISA”.

Interval de recoltare

Luni-Vineri: 07:30-11:00