Determinarea avidității anticorpilor IgG specifici rubeolei în ser prin ELISA

Descriere

Informații generale

Diagnosticul de laborator al rubeolei include determinarea semicantitativă a anticorpilor de tip IgG prin metoda ELISA (Enzyme-linked Immunosorbent Assay) în serul sanguin.

Determinarea imunoenzimatică a anticorpilor din clasa IgM față de virusul rubeolic se realizează prin utilizarea unor placuțe cu godeuri tapetate cu antigene purificate. IgM din proba de testat se va lega de antigenul de pe suprafața plăcii, fiind detectat de soluția conjugată formată din anticorpi specifici marcați cu enzima peroxidază. Complexul imun format va fi vizualizat cu substratul TMB (tetrametilbenzidina), rezultând o reacție colorimetrică, iar intensitatea acesteia este proporțională cu cantitatea de anticorpi din probă.

 

Pregătire pacient

Tipul probei: sânge venos recoltat prin puncție venoasă periferică ȋn tub de biochimie cu capac roșu fără anticoagulant; pacientul nu necesită pregătire suplimentară. Se resping probele hemolizate.

Probele se depozitează între +2 °C și +8 °C, până la maxim 6 zile. Ulterior, probele vor fi depozitate la -20 °C.

 

Semnificație clinică

Virusul rubeolei este un virus de tip ARN monocatenar și face parte din familia Togavirus, genul Rubivirus. Modul de pătrundere în organism se face pe cale respiratorie și se transmite prin tuse, strănut, având o perioadă de incubație de 2-3 săptămâni.

Infecția cu rubeolă determină apariția unei erupții maculopapulare la nivelul feței cu extindere ulterioară la nivelul trunchiului și membrelor, febră, limfadenopatie și stare generală alterată.

Deoarece virusul rubeolic este teratogen, la femeile ȋnsărcinate lipsite de imunitate acesta trece prin placentă de la mamă la făt provocând avort spontan, moarte fetală intrauterină sau sindrom rubeolic congenital (SRC), un grup de defecte congenitale grave, care afectează în permanență copilul. SRC poate provoca dizabilități intelectuale și de dezvoltare, surditate, tulburări oculare (cataractă), microcefalie, probleme hepatice și defecte cardiac, anomalii osoase.

Diagnosticul de laborator al rubeolei include determinarea anticorpilor de tip IgG prin metoda ELISA (Enzyme-linked Immunosorbent Assay), pentru a identifica statusul imun al persoanei față de rubeolă.

 

Interval biologic de referință / rezultat

Interpretare rezultate, evaluare semicantitativă ELISA:

Indice de aviditate relativă (RAI) = Extincţia probei cu tratament de uree x100/ Extincţia probei fără tratament cu uree.

Indice de aviditate scăzut – sugerează o infecție primară recentă.

Indice de aviditate crescut – sugerează o infecție primară ce depășește 6 săptămâni.

Aviditatea crescută presupune lipsa infecției recente, iar un indice de aviditate scăzut presupune prezența infecției acute cu virus rubeolic sălbatic sau vaccinal, fapt ce ajută în luarea unei decizii medicale corecte.

Absenţa anticorpilor specifici de tip IgG indică lipsa unei expuneri anterioare la virus sau absenţa răspunsului imun după vaccinare.

 

Raportarea rezultatului: 3 zile lucrătoare

 

Interval de recoltare
Luni-Vineri: 07:30-11:00