AFP (Alfa-fetoproteină)

Descriere

Informații generale

AFP este o glicoproteină omoloagă albuminei, sintetizată în cursul perioadei fetale în tractul gastrointestinal, ficat şi sacul vitelin. În funcţie de vârsta gestaţională, AFP ajunge pe cale transplacentară în circulaţia maternă, atingând un maxim de concentraţie în săptămânile 32-36.

După naştere, nivelul seric de AFP scade progresiv, dar cu fluctuaţii mari, astfel că valori similare cu ale adultului normal sunt atinse abia după aproximativ 10 luni.

La adult se întâlnesc concentraţii crescute de AFP- tranzitorii sau persistente – în afecţiuni hepatice benigne şi în procese de regenerare hepatică; niveluri foarte crescute se asociază cu dezvoltarea carcinomului primitiv hepatic şi cu tumori germinative de origine testiculară, ovariană sau extragonadală.

 

Pregătire pacient

Pacientul nu necesită o pregătire prealabilă în vederea recoltării probei.

Se recoltează dimineața, à jeun (pe nemâncate), o probă de sânge venos.

 

Semnificație clinică

Ca marker tumoral:

• suspiciune de carcinom hepatocelular;
• tumori germinative non-seminomatoase de origine testiculară, ovariană sau extragonadală;
• monitorizarea tratamentului la pacienţi cu tumori germinative sau carcinom hepatocelular;
• monitorizarea pacienţilor cu ciroză hepatică pentru depistarea precoce a cancerului hepatic;
• monitorizarea pacienţilor cu risc crescut de tumori germinative (criptorhidism, gemeni monozigoţi, unul dintre ei având cancer testicular).

Ca marker de monitorizare în sarcină

În screening-ul prenatal pentru depistarea afecţiunilor de tip anencefalie, spină bifidă, boala Langdon Down, trisomie 21, trisomie 18 etc. Gravida va menţiona exact vârsta sarcinii stabilită echografic sau data ultimei menstruaţii. Serul matern poate fi recoltat între săptămânile 14-19 de sarcină, momentul ideal pentru recoltare fiind săptămânile 16-18 de sarcină. Dacă se obţine o valoare crescută pentru AFP, determinarea se va repeta după o săptămână.

 

Limite şi interferenţe

Nivelurile de AFP sunt rareori crescute în tumorile testiculare aflate în stadiul I de boală.

Creşteri ale AFP mai pot fi înregistrate şi în alte tumori: gastrointestinale, pancreatice, pulmonare.

Printre afecţiunile benigne în care pot apărea niveluri crescute de AFP se numără: hepatita, ciroza, obstrucţia de căi biliare, sindromul ataxie-telangiectazie, tirozinemia ereditară.

După amniocenteză valoarea obţinută pentru AFP nu corespunde nivelului real.

 

Nu ar trebui recoltate probe de la pacienții care primesc tratament cu doze mari de biotina (> 5 mg/zi), timp de minim 8 ore după ultima administrare de biotina.

 

Metodă – electrochemiluminiscenţă (ECLIA)

 

Interval biologic de referință / rezultat:

≤ 5.8 UI/mL

 

Eliberare rezultat: 3-5 zile lucrătoare