Numărătoare reticulocite

Descriere

Informații generale

Reticulocitele (Rt) sunt eritrocite anucleate tinere, imature, care conțin acizi nucleici reziduali (ARN). După expulzarea nucleului, eritrocitele rămân în măduvă până la 4 zile, timp în care are loc o scădere continuă a numărului de poliribozomi (care conțin ARN) și a sintezei de hemoglobină. Aceste eritrocite tinere se maturizează complet în circulația periferică în cca. 1-2 zile după ce părăsesc măduva osoasă, timp în care pierd complet capacitatea de sinteză proteică (respectiv poliribozomii care conțin ARN), iar sinteza de hemoglobină încetează.

Reticulocitele apar pe frotiul colorat Wright-Giemsa ca celule policromatofile (materialul nucleic reticular se coloreaza în albastru-gri) de volum mai mare decat cel al eritrocitelor mature. Materialul reticular se colorează cu coloranți supravitali ca albastru cresil briliant / albastru de metilen. În mod normal, în absența anemiei, un număr mic de reticulocite este prezent în circulație (în fiecare zi ~1% din eritrocite sunt înlocuite cu eritrocite tinere eliberate din măduvă). Determinarea numărului de reticulocite oferă informații despre capacitatea medulară de a sintetiza celule roșii ca răspuns la o suprasolicitare fiziologica, cum este anemia.

 

Pregătire pacient: recoltare à jeun, adică pe stomacul gol (ideal).

 

Semnificație clinică

Determinarea numărului relativ sau absolut de reticulocite reprezintă un indicator important al activității eritropoietice medulare, furnizând o apreciere inițială dacă anemia se datorează alterării producției eritrocitare sau pierderii de eritrocite în circulație (prin sângerare sau hemoliză).

Numărul crescut de reticulocite: este indicator de eritropoieză regenerativă (creşterea producţiei eritrocitare medulare sub acţiunea eritropoietinei; sub stimulare maximă, măduva poate produce eritrocite de 6-8 ori mai mult faţă de rata normală).

• Hemoragia acută: debutul și gradul reticulocitozei depind de cantitatea de sânge pierdută; de obicei, reticulocitoză apare în a doua / a treia zi și ajunge până la 5-15%.
• Anemia hemolitică: anemia hemolitică imună (test Coombs +) idiopatică sau secundară, transfuzii de sânge incompatibil, boli hemolitice ereditare (defecte membranare eritrocitare: sferocitoză ereditară, eliptocitoză ereditară etc.; defecte enzimatice: deficit de glucozo-6-fosfat dehidrogenază, deficit de piruvat kinază etc.), hemoglobinopatii (siclemie, sindroame talasemice etc.), anemii hemolitice dobândite (anemia hemolitică microangiopatică; infecţii: malarie, clostridii; agenţi chimici și medicamente oxidante/neoxidante; hemodializă; veninuri; hemoglobinuria paroxistică nocturnă; anemia hemolitică cu acantocite din bolile hepatice).

Sindroamele hemolitice uşoare se pot asocia cu concentraţii normale de hemoglobină și reticulocitoză de 2-5%.

Anemiile hemolitice acute se pot asocia cu reticulocitoză de >50%.

În hipersplenism este prezentă o anemie hemolitică uşoară cu număr de Rt uşor crescut.

• Tratamentul de substituţie cu fier, acid folic / vitamină B12 al anemiilor deficitare în aceşti factori: regenerarea eritropoiezei este marcată într-o săptămână de tratament de creşterea numărului de Rt, iar o reticulocitoză maximă de 10-20% apare după 2-4 săptămâni de tratament.
• Tratamentul cu eritropoietină: o creştere uşoară a numărului de Rt apare după 24 ore (cu eliberarea din maduvă de Rt imature, mari, cu conţinut mare de ARN), nivelul maxim este atins după 4-6 zile, iar normalizarea survine după 8-10 zile.
• Aplazia medulară indusă de medicamente citotoxice: o creştere a numărului de Rt poate precede alţi parametri hematologici cu câteva zile.

Numărul scăzut de reticulocite: apare în anemii non-regenerative, cum ar fi deficitul de fier / folat / vitamină B12, aplazia medulară (deficitul persistent de Rt sugerează un prognostic prost), anemia din bolile cronice, insuficienţa medulară (anemia mieloftizică).

Determinarea numărului de reticulocite are importanță în special în anemia normocitară. Anemia microcitară cu feritină și saturație a transferinei normale, precum și numărul de Rt crescut sugerează o hemoglobinopatie. Reticulocitoza în combinație cu anemia macrocitară sugerează deficit de folat / vitamina B12 parțial tratat, iar anemia hemolitică poate fi ușor macrocitară.

 

Indicaţii principale de determinare a numarului de reticulocite:

1. Diferenţierea tipurilor de anemii în: neregenerative și regenerative / hiper-regenerative;
2. Monitorizarea răspunsului la tratamentul de sustituţie cu fier, acid folic / vitamina B12;
3. Evaluarea eritropoiezei după transplant medular, în anemia aplastică indusă de medicamente citotoxice / sau în tratamentul cu eritropoietină.

 

Interval de referință/ rezultat:

Adult: 0.5-2% din numărul total de eritrocite.

Nou-născut: 2.5-6.5% din numărul total de eritrocite (scade la nivelul de la adult din a doua săptămână de viaţă).

Numărul absolut = 30 – 120 x 10³/μL sau x 10⁹/L.

În prezenţa anemiei, numărul de Rt trebuie corectat deoarece este fals crescut când se raportează la numărul scăzut de eritrocite al pacientului anemic:

%Rt corectat = (%Rt x Hct pacient) : 45

În continuare trebuie făcută o corecţie suplimentară deoarece Rt eliberate sub stimularea intensă a eritropoietinei rămân în circulaţie un timp aproximativ dublu faţă de timpul de supravieţuire al Rt normale (aproximativ o zi). Se calculează astfel indicele de producţie reticulocitară (IPR) din %Rt corectat și un factor de corecţie care depinde de Hct pacientului:

Hct (%)	Factor de corecţie
40.45	1.0
35.39	1.5
25.34	2.0
15.24	2.5
<15	3.0

IPR = % Rt corectat / factorul de corecţie

Un IPR <2 indică un răspuns medular inadecvat, în timp ce un IPR >2 sugerează că măduva osoasă răspunde adecvat gradului de anemie.

 

Eliberare rezultat: 24 ore

 

Interval de recoltare
Luni-Joi: 07:30-11:00