Măsurarea nivelului antigenului specific prostatic în ser prin ECLIA – PSA

Descriere

Informații generale

Antigenul specific prostatic (PSA) este un component esenţial al plasmei seminale.

În mod obişnuit PSA este prezent în ser în concentraţii reduse. În cazurile în care se produce alterarea structurii microscopice a prostatei (cancer, hipertrofie prostatică benignă, prostatită acută, biopsie prostatică), PSA va difuza în stromă, de unde va ajunge în circulaţia generală, pe calea sistemului limfatic şi capilar.

PSA este aproape în exclusivitate asociat cu afecţiunile prostatei, dar nu este specific pentru cancerul de prostată (CP), valori crescute fiind întâlnite şi în alte condiţii (adenomul de prostată, prostatita acută sau cronică, infarctul prostatic). În plus, aproximativ 25% din cazurile de CP prezintă la diagnostic valori PSA normale. Cu toate aceste limitări, PSA este cel mai utilizat marker în evaluarea CP, atât în scop de screening și de diagnostic, cât și de monitorizare.

 

Pregătire pacient

Pacientul nu necesită o pregătire prealabilă în vederea recoltării probei.

Se recoltează dimineața, à jeun (pe nemâncate), o probă de sânge venos, înaintea oricărei manevre urologice (inclusiv tuşeul rectal) şi la câteva săptămâni după vindecarea unei afecţiuni inflamatorii a prostatei (prostatită).

 

Semnificație clinică

PSA deţine un rol important şi în monitorizarea cancerului de prostată în diverse etape ale acestuia: supraveghere, stabilirea opţiunii terapeutice, estimarea prognosticului şi evaluarea eficienţei tratamentului (chirurgical, hormonal). După tratamentul primar al CP localizat recăderile survin în 20-30% din cazuri, de aceea PSA va fi monitorizat de rutină la 3, 6 și 12 luni; apoi la fiecare 6 luni; după cel de-al 3-lea an PSA va fi determinat anual.

După prostatectomia radicală valorile PSA detectabile la nivel scăzut și constant indică cel mai probabil prezența unui țesut prostatic restant benign, în timp PSA >  0.2 ng/mL la cel puțin 2 determinări, cu tendință de creștere reprezintă un indicator de recurență biochimică. După radioterapie valorile PSA scad lent atingând o valoare minimă după mai multe luni.

 

Limite și interferenţe

Un rezultat în intervalul de referință corespunzător vârstei nu exclude CP.

Tuşeu rectal: poate determina creşteri minore, rareori clinic semnificative.

Masaj prostatic: poate determina creşteri minore la unii pacienţi.

Rezecţie transuretrală: determină creşteri semnificative (recoltarea se va face după cel puţin 6 săptămâni).

Biopsie  prostatică: determină creşteri semnificative (recoltarea se va face după cel puţin 6 săptămâni).

Echografie: poate determina creşteri la un număr mic de pacienţi.

Cistoscopie: aparent folosirea cistoscopului flexibil nu modifică nivelul PSA, pe când folosirea cistoscopului rigid poate determina apariția unor niveluri crescute.

Ejacularea poate determina creşteri tranzitorii ale PSA.

După tratamentul hormonal valorile PSA nu reflectă întotdeuna comportamentul tumorii.

Medicaţia anti-androgenică poate genera valori scăzute de PSA, în prezenţa bolii reziduale.

Nu ar trebui recoltate probe de la pacienții care primesc tratament cu doze mari de biotina (> 5 mg/zi), timp de minim 8 ore după ultima administrare de biotina.

 

Metodă – electrochemiluminiscenţă (ECLIA)

 

Interval biologic de referință / rezultat:

0-39 ani: 0.57-1.4 ng/m

40-49 ani: 0.59-2.0 ng/mL

50-59 ani: 0.75-3.1 ng/mL

60-70 ani: 1.65-4.1 ng/mL

peste 70 ani: 1.73-4.4 ng/mL

 

Eliberare rezultat: 3-5 zile lucrătoare