Detectare ADN specific Parvovirus B19 prin real-time PCR

Descriere

Informații generale

Parvovirusul B19, până de curând clasificat în genul Parvovirus, la momentul actual este clasificat ca membru al genului Erythrovirus, pe baza caracteristicii proprii de a se replica numai în precursori ai eritrocitelor. Infecția datorată acestui virus determină eritemul infecțios sau boala a cincea a copilăriei și se manifestă prin erupții cutanate ușoare, fiind mai frecventă la copii decât la adulți.

Diagnosticul de laborator al eritemului infecțios, (sau „boala obrajilor pălmuiți”) se realizează prin detectarea (evidențierea) ADN-ului viral specific Parvovirusului B19, în probe biologice umane, utilizând tehnici de amplificare a acizilor nucleici – metoda real-time PCR (Polymerase Chain Reaction). Procesul in-vitro de amplificare genică pornește de la ADN-ul specific virusului, extras din probe biologice umane, apoi pentru confirmarea prezenței fragmentelor de acizi nucleici de interes, acestea sunt replicate într-un număr semnificativ de copii, care pot fi detectate prin cuantificarea fluorescenței emise în timpul reacției.

 

Pregătire pacient

Produse biologice provenite de la pacienți cu/fără simptomatologie de boală compatibilă cu eritemul infecțios, recoltate în sistemul sanitar (spitale, ambulatoriu, clinici private sau medici de familie): sânge integral (venos), plasmă, LCR, lichid amniotic.

Sânge integral (venos) se recoltează pe tuburi cu EDTA ca anticoagulant, LCR și lichid amniotic în tuburi sterile, nu se centrifughează.

Plasma se recoltează pe tuburi cu anticoagulant (citrat de sodiu), se centrifughează și se alicotează plasma într-un tub de plastic.

Transportul probelor către laborator se face în recipient izoterm cu gheță sau pachete refrigerate, la rece (+2°C pana la +8°C), în maxim 48h de la recoltare.

 

Semnificație clinică

Parvovirusul uman B19 este un virus ce conține o moleculă de ADN liniar, monocatenar  și are o structură simplă alcătuită din doar două proteine structurale (VP1 și VP2). Infecția cu Parvovirusul uman B19 are un aspect bifazic – la o saptamână de la contactul cu virusul, apar apare stare de rău, febră, mialgie, mâncărime și prezența virusului în secreții respiratorii. La aproximativ 2 săptămâni de la contact apare o a doua fază, variind de la eritem infecțios, aspectul de „obraji pălmuiți” la copii, la artrită cronică la adulți, criză aplastică la pacienții cu anemii hemolitice, rar complicații severe în cazul infecțiilor cu Parvovirus B19 la gravide.

 

Interval biologic de referință / rezultat

Detectarea ADN specific Parvovirusului B19 sunt analize de tip „calitativ”, rezultatul fiind exprimat ca pozitiv/ detectat, incert/invalid sau negativ/nedetectat.

Un rezultat incert/invalid (lipsa controlului intern de reacţie) impune recoltarea unei noi probe biologice.

Rezultatele trebuie interpretate în concordanță cu datele clinice și contextul epidemiologic.

Un rezultat negativ nu indică neapărat absența infecției cu Parvovirus B19. Rezultatele fals negative se pot datora prezentei virusului la niveluri sub limita de detectare pentru acest test – din cauza prelevării necorespunzătoare, proba recoltată prea devreme sau prea târziu în cursul infecției, sau substantelor inhibitoare care pot fi prezente in specimen.

 

Raportarea rezultatului: 1-2 zile lucrătoare