Determinarea sensibilității la antibiotice (CMI) a bacteriilor anaerobe prin metoda microdiluților în bulion-Sensititre/tulpină

Descriere

Informații generale

Bacteriile anaerobe sunt sensibile la oxigen (incapabile să se dezvolte și să se multiplice în prezența oxigenului). Sunt bine reprezentate în microbiota organismului uman, prin numeroase specii, depăşind speciile aerobe, în raport de până la 1000:1, iar cele sporulate sunt ubicuitare în natură: sol, praf, sedimente marine, ape uzate, intestinul animalelor etc.

Anaerobii din microbiotă sunt, în general, comensali. Majoritatea colonizează mucoasele, având rol benefic (de ex.: sinteza unor vitamine – B12).

Exemple de reprezentanți anaerobi ai microbiotei umane:

– microbiota orală: Streptococcus constellatus, Prevotella spp., Porphyromonas spp., Fusobacterium spp., Veillonella spp., Actinomyces spp. sau Bifidobacterium spp. (microaerofili);

– microbiota intestinală: grupul Bacteroides fragilis, Clostridium perfringens, LactoBacillus spp. sau Bifidobacterium spp. (microaerofili);

– microbiota genitală feminină: Peptostreptococcus anaerobius, Bacteroides fragilis, LactoBacillus spp. (microaerofil) etc.

Bacteriile anaerobe endogene devin, în anumite condiții (boli cronice, imunosupresie, disbioză prin tratament cu antibiotice de spectru larg, intervenții chirurgicale etc.), patogeni oportuniști, producând infecții – cel mai frecvent abcese – prin invazia țesuturilor sterile, facilitată de molecule bacteriene care induc atașarea bacteriilor la țesut, inflamarea și lezarea acestuia.

Pot apărea și infecții exogene cu bacterii anaerobe – de exemplu, prin contaminarea plăgilor generate prin mușcătură (infecții cu bacterii orale) sau prin traumatisme accidentale (infecții cu anaerobi sporulați prezenți în sol, praf etc.).

Indicii care incriminează bacterii anaerobe într-o infecție:

–           mirosul fetid;

–           localizarea infecției în proximitatea unei mucoase;

–           infecție secundară unei mușcături umane sau de animal;

–           producere de gaz în proba biologică;

–           prezența de „granule sulfuroase” în secreții (suspiciune de actinomicoze);

–           supurație gingivală etc.

Infecții în care sunt implicate frecvent bacterii anaerobe:

–           infecții dentare: oro-faciale, infecții la rădăcina dintelui, abcese dentare, periodontale; bacteriemii secundare intervențiilor chirurgicale orale;

–           endocardite;

–           osteite, infecții articulare;

–           sinuzite cronice;

–           infecții oculare;

–           infecții intra-abdominale, apendicite, peritonite, infecții post-chirurgicale intra-abdominale;

–           infecții genitale feminine: endometrite post-partum, abces vulvo-vaginal, avort septic;

–           infecții ale țesuturilor moi: celulite, abces pilonidal;

–           infecții generate de mușcături de animal;

–           infecții cutanate: gangrenă gazoasă (mionecroza Clostridium perfringens), suprainfecții ale ulcerelor venoase, acnee vulgară (Cutibacterium acnes), infecții secundare hidradenitei supurative, abces mamar etc.

Localizări ce presupun investigarea sistematică a bacteriilor anaerobe:

–           cavitatea pleurală – puroi pleural (obținut prin puncție), țesut pulmonar / bronșic prelevat preoperator, lichid de aspirație bronșic;

–           abces al creierului, al ficatului;

–           abces anexial (ovarian, trompe uterine);

–           cavitatea peritoneală – intervenție chirurgicală în peritonită sau postoperator;

–           osteită;

–           infecțiile superficiale secundare unei mușcături de animal sau om, unei injecții intramusculare sau intravenoase, traumatismelor (fractură deschisă, plagă ințepată, plăgi mari, anfractuoase);

–           acnee nodulo-chistică;

–           hidradenite etc.

Tratamentul constă în terapie antimicrobiană și se realizează pe baza rezultatelor de laborator privind sensibilitatea la antibiotice a tulpinilor bacteriene incriminate în infecție. Totodată, sunt importante toaletarea și dezinfectarea sistematică la situsul infecției.

 

Semnificație clinică:

Testarea sensibilității la antibiotice a bacteriilor anaaerobe se realizează la indicația medicului, după izolarea și identificarea speciilor bacteriene incriminate în infecție.

În laboratorul nostru, determinarea sensibilității bacteriilor anaerobe la antibiotice se poate realiza prin metoda microdiluților în bulion, determinându-se concentrația minimă inhibitorie (CMI) a mai multor antibiotice pentru tulpina bacteriană testată.

Limitări:

–           rezultatul analizei poate fi furnizat într-un interval de timp mai îndelungat, din cauza ritmului lent de creștere a bacteriilor anaerobe.

 

Pregătire pacient:

Recoltarea probelor biologice se realizează în condiții foarte riguroase de asepsie, după decontaminarea situsurilor adiacente infecției, pentru a se evita contaminarea cu microbiota comensală de proximitate (tegumentară, intestinală, orală etc.).

Recoltarea probelor din colecții purulente închise, profunde, este realizată doar în unități medicale, de către personalul specializat. De exemplu, în cazul unui abces, recoltarea se efectuează prin puncţie şi aspiraţie cu ajutorul unei seringi sau intra-operator, urmând inocularea imediată a probei într-un mediu de transport care să asigure supraviețuirea bacteriilor anaerobe.

În cazul infecțiilor orale și parodontozelor, recoltarea probelor se realizează în cabinetul stomatologic.

Recoltarea probelor din infecții superficiale se poate realiza în cadrul Laboratorului de Analize medicale al I.N.C.D.M.M. „Cantacuzino”.

Transportul probelor biologice din infecții în care sunt incriminate bacterii anaerobe este extrem de important, ținându-se cont de necesitățile atmosferice speciale ale acestora.

Transportul se asigură în cel mai scurt timp posibil, în medii speciale de transport (pre-reduse), la temperatură ambientală (20 – 25 ⁰C), cu evitarea mișcărilor de agitare a recipientului cu mediu (de oxigenare).

 

Interval de referință, interpretarea valorilor:

Rezultatele se exprimă:

–           cantitativ (valoare CMI – µg/mL);

–           calitativ (sensibil / intermediar / rezistent), în cazul în care există criterii de definire a statusului de sensibilitate.

Valoare de referință: Sensibil

• Sensibil = tulpina izolată din biologică este sensibilă la antibioticul testat (valoare CMI sub pragul stabilit de standardele internaționale pentru tulpinile sensibile).
• Intermediar = tulpina izolată din biologică este intermediar sensibilă la antibioticul testat (valoare CMI sub pragul stabilit de standardele internaționale pentru tulpinile sensibile).
• Rezistent = tulpina izolată din proba biologică este rezistentă la antibioticul testat (valoarea CMI depășește pragul stabilit de standardele internaționale pentru tulpinile sensibile).

Interval de recoltare

Luni-Vineri: 07:30-11:00