Determinarea anticorpilor IgM anti-virus West-Nile în ser prin ELISA

Descriere

Informații generale

Testul imunoenzimatic (ELISA) pentru detectarea anticorpilor IgM anti-virus West Nile în proba de ser permite determinarea acestor anticorpi în serurile pacienților cu suspiciune de febră West Nile sau de infecție neuroinvazivă cu acest virus. Proba de ser este prelevată după 5-7 zile de la apariția febrei și/sau a simptomelor neurologice

 

Pregătire pacient

Proba: ser în cantitate de minimum 1 ml, recoltat în tub de biochimie cu capac roșu.

Transportul probei la laborator se face la temperaturi cuprinse între +2 °C și + 8 °C, în maximum 48 de ore de la prelevare.

Stabilitate probă: 7 zile la 2-8 °C; timp îndelungat la –20 °C.

Cauze de respingere a probei – probă intens hemolizată, hemolitică sau contaminată bacterian.

 

Semnificație clinică

Virusul West Nile este un arbovirus din genul Flavivirus, transmis omului prin înțepătura vectorilor reprezentați de țânțari infectați din complexul Culex pipiens, care sunt endemici în România.

Virusul a fost introdus în Europa prin păsările migratoare (cu rol de rezervor) calătorind din Africa sub-Sahariană, Africa de Nord sau Orientul Mijlociu. Acest virus este menținut în natură prin ciclul de transmitere dintre păsări și țânțari. Oamenii și caii sunt gazde accidentale și finale pentru virusul West Nile, adică devin infectate fără a răspândi infecția, deoarece viremia (cantitatea de virus din sânge) este prea scăzută pentru a infecta țânțarii.

Tânțarii se infectează prin hrănirea cu sângele păsărilor infectate; în sânge, virusul persistă câteva zile. Ulterior, virusul ajunge în glandele salivare ale țanțarilor, unde este multiplicat.

Prin prânzurile sangvine ulterioare ale țânțarilor pe mamifere (om, cai), virusul poate infecta gazda vertebrată, se poate multiplica și determina apariția de boli.

80% din cazurile de infecție la om sunt asimptomatice. 20% din cazuri se prezintă ca febră West-Nile (forma influenza-like cu alte simptome: cefalee, dureri articulare, mialgii, vărsături, diaree, rash maculopapular). <1% din cazurile clinice (1 din 150) dezvoltă boala severă a sistemului nervos central: encefalită / meningită / meningoencefalită.

Un procent foarte mic de cazuri de infecție apar prin transfuzii sangvine, transplant de organe sau prin transmitere verticală (un caz de transmitere transplacentară).

Prevenirea infecției cu acest virus se realizează prin utilizarea măsurilor de protecție față de țânțari în perioada de circulație a vectorului (mai-octombrie), cum ar fi: plasele împotriva țânțarilor, la ferestre, îndepărtarea containerelor care rețin apa pentru prevenirea dezvoltării formelor larvare ale țânțarilor. De asemenea este recomandată folosirea unor măsuri de protecție individuală (repelenți față de țânțari, purtarea de îmbracăminte cu mâneci lungi și pantaloni lungi).

 

Interval biologic de referință / rezultat

Pozitiv: prezența anticorpilor de tip IgM specific virusului West Nile în ser indică trecerea printr-o infecție cu acest virus. Anticorpii de tip IgM anti-virus West Nile pot persista în ser de la câteva luni de zile până la un an. În acest context, pentru confirmarea suspiciunii de febră West Nile active, testarea unei a doua probe de ser, recoltată la interval de 7-14 zile față de prima probă, permite evidențierea creșterii în dinamică a anticorpilor specifici și implicit constituie dovada unei febre West Nile active.

 

Echivoc: prezența anticorpilor de tip IgM specific virusului West Nile în ser în cantitate mică indică necesitatea repetării testului pe o a doua probă de ser, prelevată la interval de 7-14 zile față de prima probă pentru evidențierea creșterii nivelului de anticorpi IgM specifici față de virus West Nile.

 

Negativ: absența anticorpilor de tip IgM specific virusului West Nile în ser indică absența infecției active cu virusul West Nile.

 

Raportarea rezultatului: 1-5 zile lucrătoare

 

Interval de recoltare
Luni-Vineri: 07:30-11:00