Determinarea anticorpilor IgM anti-virus Varicella-Zoster în ser prin ELISA

Descriere

Informații generale

Varicela poate fi diagnosticată prin detectarea anticorpilor IgM, IgG și IgA. Aceștia se găsesc în serul pacienților în timpul sau după infecția cu virusul varicelo-zosterian. Anticorpii de tip IgM persistă aproximativ 6 săptămâni, pe când cei de tip IgG persită toată viața și se transmit transplacentar, de la mamă la făt.

Diagnosticul de laborator al varicelei se realizează prin determinarea prezenței anticorpilor de tip IgM prin metoda ELISA (Enzyme-linked Immunosorbent Assay) pentru identificarea imunității pe termen lung.

Se folosesc plăcuțele cu godeuri tapetate cu antigene purificate ale virusului. IgM din proba de testat se va lega de antigenul de pe suprafața plăcii, mai apoi va fi detectat de conjugatul format din anticorpi specifici, marcați cu enzima peroxidază. Complexul imun format va fi vizualiazat cu substratul TMB (tetrametilbenzidină), rezultând o reacție colorimetrică.

 

Pregătire pacient

Tipul probei: sânge venos recoltat prin puncție venoasă periferică ȋn tub de biochimie cu capac roșu fără anticoagulant; pacientul nu necesită pregătire suplimentară. Se resping probele hemolizate.

Probele se depozitează între +2 °C și +8 °C, până la maxim 6 zile. Ulterior, probele vor fi depozitate la -20 °C.

 

Semnificație clinică

Varicela, determinată de infecția primară cu virusul varicelo-zosterian (VZV), este o boală infecțioasă foarte contagioasă. Aceasta se manifestă prin exantem vezicular generalizat, însoțit de febră, dureri de cap, dureri musculare, secreții nazale.

Herpes Zoster este o boală infecțioasă și contagioasă, dată de virusul varicelo-zosterian, după ce a avut loc prima infecție. După vindecare, virusul se cantonează în ganglionii nervoși senzitivi, iar atunci când imunitatea scade, acesta se reactivează și rezultă herpesul zosterian.

Virusul varicelo-zosterian face parte din familia Herpesviridae. Sursa de infecție este reprezentată de persoanele infectate, care au o contagiozitate crescută, prin secrețiile nazofaringiene și prin conținutul veziculelor. Calea de transmitere este aerogenă, sau se mai poate transmite transplacentar, cu un risc foarte crescut în trimestrul al II-lea. Perioada de contagiozitate este cu 48 h înaintea apariției veziculelor, până în faza de apariție a crustelor (aproximativ 14 zile).

 

Interval biologic de referință / rezultat

Interpretare rezultate, evaluare semicantitativă ELISA: rezultatele sunt exprimate sub formă de: negativ, echivoc și pozitiv.

Limite și interferențe: rezultatul „negativ” nu exclude diagnosticul de varicelă. În stadiul incipient al acestei afecțiuni, anticorpii pot să nu fie prezenți încă, sau să fie prezenți în cantități foarte mici astfel încât să nu fie detectați. Dacă se suspicionează clinic infecția cu virusul varicelo-zosterian, iar rezultatul testului este negativ, atunci se pot aplica alte metode de diagnostic și chiar să se testeze la o distanță de cateva săptămâni printr-o nouă recoltare.

În cazul unui rezultat borderline (echivoc), nu se poate realiza o evaluare sigură.

Un rezultat pozitiv arată că pacientul este într-o fază acută a bolii.

Prezența anticorpilor IgM cu sau fără prezența anticorpilor IgG indică o infecție recentă.

Prezența anticorpilor IgM la persoanele nevaccinate, poate indica o infecție acută.

 

Raportarea rezultatului: 3 zile lucrătoare

 

Interval de recoltare
Luni-Vineri: 07:30-11:00