Determinarea anticorpilor IgM anti-Coxiella burnetii în ser prin imunofluorescență indirectă

Descriere

Informații generale

Testul de screening, de imunofluorescenţă indirectă pentru detectarea calitativă a anticorpilor de tip IgM anti- Coxiella burnetii se efectuează pentru confirmarea febrei Q, deoarece evidențiază trecerea prin infecție, prin detecția anticorpilor specifici IgM anti-Coxiella burnetii. Testul se efectuează pe două probe de ser, recoltate la interval de 14-21 zile, pentru evidențierea creșterii în dinamică (de 4 ori) a nivelului de anticorpi specifici.

Pregătire pacient

Proba: ser în cantitate de minimum 1 ml, recoltat în tub de biochimie cu capac roșu.

Transportul probei la laborator se face la o temperatură cuprinsă între +2 °C și + 8 °C, în maxim 48 de ore de la prelevare.

Stabilitate probă: 7 zile la  2-8 °C; timp îndelungat la –20 °C.

Semnificație clinică

Coxiella burnetii este o bacterie parazit obligat intracelulară, care determină febra Q, o zoonoză transmisă omului cel mai adesea prin contactul cu animalele de fermă infectate. Infecţia la om apare prin inhalarea de aerosoli contaminaţi din fluidele amniotice sau placentă, precum şi prin contactul cu lâna animalelor contaminate. Animalele de fermă (ovine, bovine, caprine) sunt rezervoarele principale pentru febra Q, dar și câinii şi pisicile pot fi de asemenea infectate şi pot transmite omului agentul patogen, ceea ce explică focarele epidemice din zonele urbane. Animalele infectate sunt adesea asimptomatice, dar elimină un număr masiv de microorganisme infectante prin ţesuturile placentare, urină şi fecale. De asemenea, mamiferele elimină Coxiella burnetii în lapte, astfel consumul de lapte nepasteurizat reprezintă o sursă alternativă (mai rară) de infecţie.

Febra Q se prezintă sub 2 forme clinice: acută şi cronică, care corespund celor două faze antigenice ale răspunsului în anticorpi anti-Coxiella burnetii. În timpul infecţiei acute, răspunsul în anticorpi faţă de antigenul de fază II al Coxiella burnetii este predominant, fiind mult mai ridicat comparativ cu cel faţă de antigenul de fază I al Coxiella burnetii. Infecţia cronică este asociată cu creşterea titrului anticorpilor IgG anti-fază I.

În febra Q acută, ~50% dintre pacienţii adulţi sunt asimptomatici. Manifestarea clinică cea mai frecventă este boala febrilă nespecifică, care poate apărea însoţită de pneumonie sau hepatită. Cele mai frecvent raportate simptome ale febrei Q acute sunt: febră > 39 °C, oboseală, frisoane, cefalee şi mialgie. Febra persistă de obicei 1-2 săptămâni.

Febra Q cronică este rară, fiind detectată la < 5% dintre persoanele cu infecţie acută în absenţa tratamentului şi poate apărea la câteva luni, ani sau chiar decenii după infecţia acută iniţială. Endocardita reprezintă 60-78% din cazurile de febră Q cronică din întreaga lume, fiind manifestarea clinică majoră a formei cronice a febrei Q. Rareori, boala poate să îmbrace o formă cronică severă, caracterizată prin endocardită, hepatită cronică şi sindromul de oboseală cronică.

Diagnosticul de laborator curent se bazează pe determinarea nivelului de anticopi specifici față de antigenele de fază I și II de Coxiella burnetii. Obţinerea unor titruri de anticorpi faţă de antigenele de faza II mai mari sau egale cu cele ale anticorpilor faţă de antigenele de fază I indică o infecţie acută/activă.

Obţinerea unor titruri de anticorpi de fază I mai mari sau egale cu cele ale anticorpilor de fază II sunt sugestive pentru infecţia cronică sau pentru faza de convalescenţă a febrei Q.

Interval biologic de referință / rezultat

Prezența anticorpilor specifici IgM anti-Coxiella burnetii faza II la diluția de screening și absența anticorpilor IgM anti-Coxiella burnetii fază I caracterizează forma acută a febrei Q.

Absența anticorpilor specifici IgM anti-Coxiella burnetii faza II și faza I la diluția de screening poate indică absența febrei Q acute.

Raportarea rezultatului: 1-5 zile lucrătoare

Interval de recoltare
Luni-Vineri: 07:30-11:00