Determinarea anticorpilor IgG/ IgM Parvovirus B19 în ser prin ELISA

Descriere

Informații generale

Diagnosticul de laborator al infecției cu Parvovirus B19 include determinarea semicantitativă a anticorpilor de tip IgM/IgG prin metoda ELISA (Enzyme-linked Immunosorbent Assay) în ser. Determinarea imunoenzimatică a anticorpilor din clasa IgM/ IgG față de Parvovirus B19 se realizează prin utilizarea unor plăcuțe cu godeuri tapetate cu antigene specifice Parvovirusului B19. IgM/IgG din proba de testat se va lega de antigenul de pe suprafața plăcii fiind detectat de soluția conjugată formată din anticorpii specifici, marcați cu enzima peroxidază. Complexul imun format va fi vizualizat cu substratul TMB (tetrametilbenzidina), rezultând o reacție colorimetrică, iar intensitatea acesteia este proporțională cu cantitatea de anticorpi din probă.

Pregătire pacient

Tipul probei este sânge venos, recoltat prin puncție venoasă periferică ȋn tub de biochimie cu capac roșu fără anticoagulant, de preferință cu gel separator; pacientul nu necesită pregătire suplimentară. Se resping probele hemolizate, lipemice, icterice.

Probele se depozitează la temperaturi între +2°C și +8°C, până la maxim 6 zile. Ulterior, probele vor fi depozitate la -20°C.

Semnificație clinică

Parvovirusul uman B19 este un virus ce conține o moleculă de ADN liniar, monocatenar  și are o structură simplă alcătuită din doar două proteine structurale (VP1 și VP2). Infecția cu Parvovirusul uman B19 are un aspect bifazic – la o saptamână de la contactul cu virusul, apare stare de rău, febră, mialgie, mâncărime și prezența virusului în secreții respiratorii. La aproximativ 2 săptămâni de la contact apare o a doua fază cu un spectru larg de boli, variind de la eritem infecțios, aspectul de „obraji pălmuiți” la copii, la artrită cronică la adulți, criză aplastică la pacienții cu anemii hemolitice, rar complicații severe în cazul infecțiilor cu Parvovirus B19 la gravide. Anticorpii de tip IgM anti Parvovirus B19 apar la aproximativ 10-12 zile de contactul cu o persoana infectată, în timp ce anticorpii de tip IgG anti Parvovirus B19 apar la aproximativ 2 săptămâni de la contact.

Interval biologic de referință / rezultat

Interpretare rezultate, evaluare semicantitativă: rezultatele sunt exprimate sub formă de: negativ, echivoc și pozitiv.

Un rezultat negativ IgM semnifică absența expunerii la Parvovirus B19 și posibilitatea contactării lui în viitor. O valoare serologică negativă pentru IgM, nu exclude diagnosticul de infecție. Probele recoltate înainte de seroconversie sau la un timp mai mare de la contact, pot da rezultate negative. Dacă suspiciunea clinică persistă, se pot utiliza alte metode de diagnostic și se repetă testarea la o distanță de câteva zile, folosind o nouă probă biologică. Un rezultat IgM pozitiv, cu sau fără IgG prezent, indică o infecție recentă cu Parvovirus B19, în timp ce IgG pozitiv cu IgM negativ reprezintă dovada unei expuneri anterioare, în urma căreia s-a obținut imunitate specifică și durabilă.

În caz de rezultat echivoc se recomandă recoltarea unei noi probe la minim 7 zile distanţă faţă de serul anterior şi se retestează în paralel.

Raportarea rezultatului: maxim 3 zile lucrătoare