Determinarea anticorpilor IgG anti-virus Varicella-Zoster în ser prin ELISA (cantitativ)

Descriere

Informații generale

Varicela poate fi diagnosticată prin detectarea anticorpilor IgM, IgG și IgA. Aceștia se găsesc în serul pacienților în timpul sau după infecția cu virusul varicelo-zosterian. Anticorpii de tip IgM persistă în jur de 6 săptămâni, pe când cei de tip IgG persită toată viața și se transmit transplacentar, de la mamă la făt.

Metoda ELISA (Enzyme-linked Immunosorbent Assay) permite determinarea prezenței anticorpilor de tip IgG în serul sangvin.

Plăcuțele sunt tapetate cu antigene virale purificate. IgG din proba de testat se va lega de antigenul de pe suprafața plăcii, care va fi detectat de conjugatul format din anticorpi specifici, marcați cu o enzimă (peroxidază). Complexul imun format va fi vizualiazat cu substratul TMB (tetrametilbenzidină), rezultând o reacție colorimetrică.

 

Pregătire pacient

Tipul probei: sânge venos recoltat prin puncție venoasă periferică ȋn tub de biochimie cu capac roșu fără anticoagulant; pacientul nu necesită pregătire suplimentară. Se resping probele hemolizate.

Probele se depozitează între +2 °C și +8 °C, până la maxim 6 zile. Ulterior, probele vor fi depozitate la -20 °C.

 

Semnificație clinică

Varicela, determinată de infecția primară cu virusul varicelo-zosterian (VZV), este o boală infecțioasă foarte contagioasă. Aceasta se manifestă prin exantem vezicular generalizat, însoțit de febră, dureri de cap, dureri musculare, secreții nazale.

Herpes Zoster este o boală infecțioasă și contagioasă, dată de virusul varicelo-zosterian, după ce a avut loc prima infecție. După vindecare, virusul se cantonează în ganglionii nervoși senzitivi, iar atunci când imunitatea scade, acesta se reactivează și rezultă herpesul zosterian.

Virusul varicelo-zosterian face parte din familia Herpesviridae. Sursa de infecție este reprezentată de persoanele infectate, care au o contagiozitate crescută, prin secrețiile nazofaringiene și prin conținutul veziculelor. Calea de transmitere este aerogenă sau transplacentar, cu un risc foarte crescut în trimestrul al II-lea. Perioada de contagiozitate este cu 48 h înaintea apariției veziculelor, până în faza de apariție a crustelor (aproximativ 14 zile).

 

Interval biologic de referință / rezultat

Rezultatele sunt exprimate sub formă de: negativ, echivoc și pozitiv, raportate la standardul trusei sau cel internațional.

Limite și interferențe: rezultatul „negativ” nu exclude diagnosticul de varicelă. În stadiul incipient al acestei afecțiuni, anticorpii pot să nu fie prezenți încă, sau să fie prezenți în cantități foarte mici, astfel încât să nu fie detectați. Dacă suspiciunea clinică persistă, se pot utiliza alte metode de testare și se recomandă recoltarea unei probe noi la o distanță de câteva zile.

În cazul unui rezultat „echivoc”, se recomandă repetarea testării.

Rezultatul „pozitiv”, obținut prin detectarea anticorpilor IgM cu sau fără prezența anticorpilor IgG, indică o infecție acută.

 

Raportarea rezultatului: 3 zile lucrătoare

 

Interval de recoltare
Luni-Vineri: 07:30-11:00