Determinarea anticorpilor IgG anti-virus urlian în ser prin ELISA (semicantitativ)

Descriere

Informații generale

Oreionul poate fi diagnosticat prin detectarea anticorpilor IgM și IgG. Anticorpii de tip IgM persistă aproximativ 6 săptămâni, pe când cei de tip IgG persită pentru toată viața și se transmit transplacentar, de la mamă la făt.

Se folosesc godeuri tapetate cu antigene purificate ale virusului urlian. IgG din proba de testat se va lega de antigenul de pe suprafața plăcii, mai apoi va fi detectat de conjugatul format din anticorpi specifici, marcați cu enzima peroxidază. Complexul imun format va fi vizualiazat cu substratul TMB (tetrametilbenzidină), rezultând o reacție colorimetrică, intesitatea acesteia fiind proporțională cu cantitatea de anticorpi IgG din proba biologică testată.

 

Pregătire pacient

Tipul probei: sânge venos recoltat prin puncție venoasă periferică ȋn tub de biochimie cu capac roșu fără anticoagulant; pacientul nu necesită pregătire suplimentară. Se resping probele hemolizate.

Probele se depozitează între +2 °C și +8 °C, până la maxim 6 zile. Ulterior, probele vor fi depozitate la -20 °C.

 

Semnificație clinică

Oreionul este o infecție virală generalizată, produsă de virusul urlian. Acesta afectează în cea mai mare parte școlarii și adolescenții, ducând la apariția unei tumefacții nesupurative a glandelor salivare (în special a parotidelor). Aceasta afecține are o incidență scăzută în randul sugarilor.

Virusul urlian este un virus respirator din familia Paramyxoviridae, genul Paramyxovirusuri. Sursa de infecție este omul bolnav cu forme simptomatice sau inaparente. Transmiterea virusului se realizează prin contact direct aerogen (picăturile Flugge), care pătrund prin nas și gură sau contactul cu obiectele contaminate, iar transmiterea transplacentară este foarte rară. Poarta de intrare a acestuia este mucoasa nazofaringiană, de aici ajunge în sânge unde dă viremia primară, ajunge la glandele salivare, unde se multiplică, apare viremia secundară, după care acesta poate ajuge la nivelul altor țesuturi glandulare cum ar fi: pancreasul, gonade, SNC.

Are o perioadă de incubație de 2 până la 3 săptămâni, persoana infectată prezintă simptome asemănătoare gripei (dureri de cap, musculare, febră, anorexie, stare generală modificată), urmate de inflamarea glandei parotide la una sau ambele urechi. În anumite cazuri, această boală poate genera complicații cum ar fi: surditate temporară sau permanentă, inflamația testiculelor (orhita) sau ovarelor (ooforita), pancreatita, meningita sau encefalita.

Infecția virală în timpul sarcinii, mai ales în primul trimestru, prezintă risc de avort sau malformații congenitale în aproximativ 20% dintre cazuri.

 

Interval biologic de referință / rezultat

Interpretare rezultate, evaluare semicantitativă ELISA: rezultatele sunt exprimate sub formă de: negativ, echivoc și pozitiv.

Limite și interferențe: în cazul unui rezultat negativ, persoana nu este considerată imună pentru virusul urlian. În stadiul incipient al acestei afecțiuni, anticorpii pot să nu fie prezenți încă, sau să fie prezenți în cantități foarte mici astfel încât să nu fie detectați.

În cazul unui rezultat borderline (echivoc), nu se poate realiza o evaluare sigură.

Un rezultat pozitiv arată că pacientul este imun (a fost vaccinat sau a contactat virusul în trecut).

Prezența anticorpilor IgM cu sau fără prezența anticorpilor IgG indică o infecție recentă.

Prezența anticorpilor IgM la persoanele nevaccinate poate indica o infecție acută.

 

Raportarea rezultatului: 3 zile lucrătoare

 

Interval de recoltare
Luni-Vineri: 07:30-11:00