Determinarea anticorpilor IgG anti-Toxoplasma gondii în ser prin ELISA

Descriere

Informații generale

Test imunoenzimatic tip ELISA de detecție cantitativă a anticorpilor din clasa IgG anti- Toxoplasma gondii în ser sangvin.

Utilitate: în screeningul unei infecții toxoplasmice dobândite cronic și în determinarea dinamicii anticorpilor de fază cronică la pacientul cu imunitate deficitară, în vederea evaluării riscului de reactivare a unei infecții toxoplasmice cronice.

Semnificație clinică:

Toxoplasma gondii este un protozoar intracelular obligatoriu, capabil să infecteze o varietate de gazde intermediare, inclusiv omul. Gazda definitivă este reprezentată de pisică; aceasta, odată infectată va elimina oochiști care devin infecțioși în sol.

Toxoplasmoza este dobândită de către om cel mai adesea digestiv:

• prin ingestia de carne crudă sau insuficient prelucrată termic, care conține chiști tisulari viabili;
• prin intermediul mâinilor murdare, în urma contactului cu pisica infectată / consumului de alimente sau apă contaminate cu oochiști din fecalele pisicii;
• rar prin consum de lapte crud / lactate nepasteurizate, contaminate cu tahizoiți viabili.

La femeia gravidă, cu primoinfecție recentă, dobândită în cursul sarcinii, există riscul de transmitere transplacentară a parazitului cu potențial de dezvoltare a unei toxoplasmoze congenitale. Incidența toxoplasmozei congenitale crește pe măsură ce sarcina avansează spre termen. În schimb, severitatea infecției congenitale variază invers proporțional cu vârsta sarcinii, fiind mai ridicată atunci când transmiterea transplacentara a parazitului a avut loc în primul trimestru de sarcină. Majoritatea sugarilor infectați in utero sunt asimptomatici la naștere, în special dacă infecția maternă a avut loc în timpul celui de-al treilea trimestru, sechelele apărând mai târziu în viață. Toxoplasmoza congenitală are ca rezultat o boală severă generalizată sau neurologică la aproximativ 20 % până la 30 % dintre sugarii infectați in utero. Aproximativ 10 % prezintă doar o implicare oculară, iar restul sunt asimptomatici la naștere. Infecția subclinică poate duce la naștere prematură și patologii neuropsihice sau audiologice subsecvente.

În urma unei infecției primare, cronic, parazitul poate rămâne într-o formă latentă de multiplicare în organismul gazdei, fără a induce vreo simptomatologie atâta timp cât pacientul rămâne imunocompetent. Infecțiile severe-fatale pot apărea în rândul pacienților imunodeficitari HIV+ în stadiul SIDA sau al persoanelor imunosupresate nonHIV. La acestă categorie de pacienți, în  cazul unei toxoplasmoze cronice-latente, poate avea loc fenomenul de reactivare a infecției, ce implică de obicei afectarea sistemului nervos central (neurotoxoplasmoza).

Proba: Ser (recoltare sânge venos sau sânge din cordonul ombilical, în vacutainer fără anticoagulant; centrifugare sânge cu recoltare supernatant seric sau recoltare sânge în vacutainer cu separator de ser);

Cantitatea: 2 ml ser; recomandăm refrigerarea imediat după colectare.

Condiţii de transport: tub steril; temperatura între 2 – 8 °C; tub secundar cu ser în container izoterm cu gheață umedă.

Interval de transport: în maxim 24 de ore după recoltare.

Timp eliberare rezultate: după 2-10 zile lucrătoare. Testul se lucrează în raport cu volumul de probe și de regulă odata pe săptămână (timpul analitic fiind de o zi).

Interpretare rezultate / valori de referință:

Raportat negativ / pozitiv / echivoc::

• Un rezultat negativ sau echivoc este un indicator al absenței imunității dobândite specifice, dar nu exclude o infecție recentă.

Observație: La pacienții cu risc crescut de dobândire a infecției sau la cei la care este suspectată o infecție toxoplasmică recentă, un singur rezultat IgG specific negativ nu exclude o toxoplasmoză. În acest caz recomandăm repetarea testărilor pe o a două probă, recoltată după aproximativ 2 săptămâni.

• IgG specific pozitiv este doar un indicator al expunerii anterioare la o infecție cu Toxoplasma (recentă sau cronică).

 

 

Observații:

1. Pentru a diagnostica o infecție recentă este necesară prezența IgG specific, a IgM-ului și, în funcție de caz, a IgA-ului specific.
2. Seroconversia în termen de 2 săptămâni de la un IgG specific negativ la unul pozitiv indică o infecția recentă cu T. gondii.
3. Pentru confirmarea rezultatului pozitiv sau echivoc recomandăm suplimentar testul: „Determinarea anticorpilor din clasa IgG anti-Toxoplasma gondii în ser prin WESTERN-BLOT”.
4. La sugarii cu vârste mai mici de 6 luni, proveniti din sarcini cu infecție toxoplasmică, determinarea IgG specific nu are utilitate în diagnosticarea unei toxoplasmoze congenitale, deoarece anticorpii IgG anti-T.gondii detectați în sângele acestor copii sunt de regulă rezultatul transferului pasiv, transplacentar, de la mama pozitivă.
5. Pentru confirmarea suspiciunii de infecție toxoplasmică cronică reactivată cu creșteri mari ale valorilor IgG specific recomandăm suplimentar testele: „Determinarea anticorpilor IgE anti-Toxoplasma gondii în ser prin ELISA” și „Determinarea anticorpilor IgA anti-Toxoplasma gondii în ser prin ELISA”.

Interval de recoltare

Luni-Vineri: 07:30-11:00