Determinarea anticorpilor IgG anti-Toxoplasma gondii în LCR prin ELISA

Descriere

Informații generale

Test imunoenzimatic tip ELISA de detecție cantitativă a anticorpilor din clasa IgG anti- Toxoplasma gondii în LCR (lichid cefalorahidian).

Utilitate: în confirmarea imunologică a unei neurotoxoplasmoze la pacientul imunodeficitar (HIV/SIDA), cu anomalii remarcate imagistic la nivel cerebral.

Semnificație clinică:

Toxoplasma gondii este un protozoar intracelular obligatoriu, capabil să infecteze o varietate de gazde intermediare, inclusiv omul. Gazda definitivă este reprezentată de pisică; aceasta, odată infectată va elimina oochiști care devin infecțioși în sol.

Toxoplasmoza este dobândită de către om cel mai adesea digestiv:

• prin ingestia de carne crudă sau insuficient prelucrată termic, care conține chiști tisulari viabili;
• prin intermediul mâinilor murdare, în urma contactului cu pisica infectată / consumului de alimente sau apă contaminate cu oochiști din fecalele pisicii;
• rar prin consum de lapte crud / lactate nepasteurizate, contaminate cu tahizoiți viabili.

La femeia gravidă, cu primoinfecție recentă, dobândită în cursul sarcinii, există riscul de transmitere transplacentară a parazitului cu potențial de dezvoltare a unei toxoplasmoze congenitale. Incidența toxoplasmozei congenitale crește pe măsură ce sarcina avansează spre termen. În schimb, severitatea infecției congenitale variază invers proporțional cu vârsta sarcinii, fiind mai ridicată atunci când transmiterea transplacentara a parazitului a avut loc în primul trimestru de sarcină. Majoritatea sugarilor infectați in utero sunt asimptomatici la naștere, în special dacă infecția maternă a avut loc în timpul celui de-al treilea trimestru, sechelele apărând mai târziu în viață. Toxoplasmoza congenitală are ca rezultat o boală severă generalizată sau neurologică la aproximativ 20 % până la 30 % dintre sugarii infectați in utero. Aproximativ 10 % prezintă doar o implicare oculară, iar restul sunt asimptomatici la naștere. Infecția subclinică poate duce la naștere prematură și patologii neuropsihice sau audiologice subsecvente.

În urma unei infecției primare, cronic, parazitul poate rămâne într-o formă latentă de multiplicare în organismul gazdei, fără a induce vreo simptomatologie atâta timp cât pacientul rămâne imunocompetent. Infecțiile severe-fatale pot apărea în rândul pacienților imunodeficitari HIV+ în stadiul SIDA sau al persoanelor imunosupresate nonHIV. La acestă categorie de pacienți, în  cazul unei toxoplasmoze cronice-latente, poate avea loc fenomenul de reactivare a infecției, ce implică de obicei afectarea sistemului nervos central (neurotoxoplasmoză).

Proba: LCR (lichid cefalorahidian, la pacientul imunodeficitar suspect de neurotoxoplasmoză).

Cantitatea: 2 ml ser; 1,5 ml LCR (minim 1 ml LCR). Recomandăm refrigerarea imediat după colectare.

Condiţii de transport: tub steril; temperatura 2 – 8 °C. Tub secundar cu ser în container izoterm cu gheață umedă.

Interval de transport: maxim 24 de ore de la recoltare.

Timp eliberare rezultate: după 2-10 zile lucrătoare. Testul se lucrează în raport cu volumul de probe și de regula o dată pe săptămână (timpul analitic fiind de o zi).

Interpretare rezultate / valori de referință:

Raportat negativ / pozitiv / echivoc::

• Un rezultat negativ sau echivoc este un indicator al absenței imunității dobândite, dar nu exclude o infecție cu evoluție la nivel cerebral la pacientul imunodeficitar.
• IgG specific pozitiv este un potențial indicator de toxoplasmoză cerebrală la pacientul imunodeficitar.

Observații:

Rezultatele testului trebuie să fie corelate cu prezența simptomelor, datele clinice și imagistice ale pacientului cu status imun deficitar.

Interval de recoltare

Luni-Vineri: 07:30-11:00