Determinarea profilului IgM anti-Toxoplasma gondii pe prelevate perechi (ser matern și sânge cordon ombilical/ser copil) pentru diagnosticul toxoplasmozei congenitale prin WESTERN-BLOT

Descriere

Informații generale

Test imunoblot de evaluare prin comparare a prezenței anticorpilor de fază acută IgM anti-Toxoplasma gondii:

1. la naștere: în prelevate serice pereche, recoltate de la nou-născut și mama acestuia SAU
2. postnatal: în prelevate serice pereche, recoltate de la același copil, dar în perioade diferite de viață, respectiv: la naștere și la vârsta de peste o lună.

Test imunoblot destinat diagnosticului unei toxoplasmoze congenitale la nou-născut sau la sugarul de peste o lună, provenit dintr-o sarcină suspectă de primoinfecție toxoplasmică.

Testul comparara profilul imunologic al IgM specific în 2 etape de viață ale copilului prin:

1. monitorizare la naștere: în serul sangvin al nou-născutului versus serul sangvin al mamei cu toxoplasmoză, SAU
2. monitorizare postnatala lunară: în serul sangvin din sânge cordon ombilical păstrat de la naștere versus serul sangvin de la același copil, însă mai în varstă (de peste o lună).

Observație: Pentru interpretarea cât mai corectă a diagnosticului de toxoplasmoza congenitală, respectiv a riscului de transmitere transplacentară a infecției, recomandăm evaluarea probelor în perechi pentru ambele categorii de anticorpi antitoxoplasmici (de fază cronică IgG, dar și de faza acută IgM).

Acest test nu este destinat screening-ului sau confirmării serologice.

Semnificație clinică:

Toxoplasma gondii este un protozoar intracelular obligatoriu, capabil să infecteze o varietate de gazde intermediare, inclusiv omul. Gazda definitivă este reprezentată de pisică; aceasta, odată infectată va elimina oochiști care devin infecțioși în sol.

Toxoplasmoza este dobândită de către om cel mai adesea digestiv:

• prin ingestia de carne crudă sau insuficient prelucrată termic, care conține chiști tisulari viabili;
• prin intermediul mâinilor murdare, în urma contactului cu pisica infectată / consumului de alimente sau apă contaminate cu oochiști din fecalele pisicii;
• rar prin consum de lapte crud / lactate nepasteurizate, contaminate cu tahizoiți viabili.

La femeia gravidă, cu primoinfecție recentă, dobândită în cursul sarcinii, există riscul de transmitere transplacentară a parazitului cu potențial de dezvoltare a unei toxoplasmoze congenitale. Incidența toxoplasmozei congenitale crește pe măsură ce sarcina avansează spre termen. În schimb, severitatea infecției congenitale variază invers proporțional cu vârsta sarcinii, fiind mai ridicată atunci când transmiterea transplacentara a parazitului a avut loc în primul trimestru de sarcină. Majoritatea sugarilor infectați in utero sunt asimptomatici la naștere, în special dacă infecția maternă a avut loc în timpul celui de-al treilea trimestru, sechelele apărând mai târziu în viață. Toxoplasmoza congenitală are ca rezultat o boală severă generalizată sau neurologică la aproximativ 20 % până la 30 % dintre sugarii infectați in utero. Aproximativ 10 % prezintă doar o implicare oculară, iar restul sunt asimptomatici la naștere. Infecția subclinică poate duce la naștere prematură și patologii neuropsihice sau audiologice subsecvente.

În urma unei infecției primare, cronic, parazitul poate rămâne într-o formă latentă de multiplicare în organismul gazdei, fără a induce vreo simptomatologie atâta timp cât pacientul rămâne imunocompetent. Infecțiile severe-fatale pot apărea în rândul pacienților imunodeficitari HIV+ în stadiul SIDA sau al persoanelor imunosupresate nonHIV. La acestă categorie de pacienți, în  cazul unei toxoplasmoze cronice-latente, poate avea loc fenomenul de reactivare a infecției, ce implică de obicei afectarea sistemului nervos central (neurotoxoplasmoză).

Proba:

– la naștere: 2 ml ser matern și ser copil nou-născut (recoltarea sângelui venos și a 5 ml sânge din cordonul ombilical – la naștere – în vacutainer fără anticoagulant; centrifugare sânge cu recoltare supernatant seric sau recoltare sânge în vacutainer cu separator de ser);

– postnatal: ser copil nou-născut și ser copil la vârsta de peste 1 lună.

Recomandăm refrigerarea imediat după colectare.

Condiţii de transport: tub steril; temperatura 2 – 8 °C. Tub secundar în container izoterm cu gheață umedă.

Interval de transport: maxim 24 de ore de la recoltare.

Timp eliberare rezultate: după 2-10 zile lucrătoare. Testul se lucrează în raport cu volumul de probe și de regulă o dată pe săptămână sau maxim la 2 săptămâni (timpul analitic fiind de o zi).

Interpretare rezultate / valori de referință:

Raportat negativ sau pozitiv:

1. Toxoplamoza congenitală posibil absentă:

A.1 La naștere: Absența profilului de benzi antigenice tipice IgM-ului antitoxoplasmic la copilul nou-născut (mama cu infecție toxoplasmică acută, copil neinfectat; IgM specific nedetectat la copil).

Recomandăm stringent verificarea / monitorizarea serologică a copilului pentru IgM antitoxoplasmic după cel puțin o lună: pe prelevate serice în  pereche, repectiv ser obținut la naștere din sânge cordon ombilical – ser copil de peste o lună.

Observație:

Recomandăm stringent verificarea serologică imediată și pentru IgG anti-toxoplasmic pe prelevate serice în pereche mamă – nou-născut.

A.2. Postnatal: Absența profilului de benzi antigenice tipice IgM-ului antitoxoplasmic, atât la naștere, cât și la o lună (IgM specific nedetectat la copilul de o lună.)

Observație:

– Recomandăm monitorizarea lunara a IgM specific pe o nouă probă (recoltată după o lună);

– Recomandăm stringent verificarea serologică imediată pentru IgG anti-toxoplasmic pe prelevate serice în  ereche (la naștere versus la 3 luni).

1. Toxoplamoza congenitală posibil prezentă:

B.1 La naștere:

Prezența suplimentară în serul din sânge cordon ombilical (față de serul matern) cel puțin a unei benzi cu rezoluție înaltă și o greutate moleculară mai mică de 120 kDa (mama cu infecție toxoplasmică, copil infectat transplacentar cu T. Gondii; IgM specific detectat la copilul nou-născut fiind sintetizat chiar de acesta).

B.2. Postnatal:

Prezența suplimentară în serul sugarului (față de serul obținut la naștere) cel puțin a unei benzi cu rezoluție înaltă și o greutate moleculară mai mică de 120 kDa (copil infectat transplacentar cu T. Gondii; IgM specific detectat la copilul de o lună fiind sintetizat chiar de acesta).

Observație:

Recomandăm pentru stabilirea diagnosticului final ca rezultatul să fie interpretat în contextul altor informații disponibile la nivel serologic, epidemiologic, clinic și imagistic.

Interval de recoltare

Luni-Vineri: 07:30-11:00