Detectarea microscopică a amibelor libere în diverse prelevate prin metoda frotiu-colorații speciale

Descriere

Informații generale

Test de detecție microscopică a amibelor libere în probe clinice sau prelevate asociate cu lentilele de contact sau în culturi speciale – bazat pe metoda frotiu colorat prin cel puțin două tehnici.

Acest test are utilitate în diagnosticul morfologic:

• al unei infecții cu Acanthamoeba (la pacientul purtător de lentile de contact, suspect de keratită amoebiană; pacientul imunodeficitar suspect de abcese amoebiene subcutane granulomatoase / encefalită amoebiană granulomatoasă);
• sau al unei infecții cu Naegleria fowleri (la pacientul suspect de menigoencefalită amoebiană primară, cu istoric pozitiv recent de pătrundere prin fosele nazale a apei reziduale / a apei de piscină / a apei de lac).

Semnificație clinică:

Amibele libere din genul Acantamoeba spp. și Naegleria fowleri sunt protozoare / eucariote unicelulare ubiquitare cu habitare largă în mediul extern, dar care dacă ajung în organismul uman pot da infecții care, în funcție de caz, pot culmina prin deces. Calea de intrare și cursul clinic al infecțiilor variază în funcție de tipul de amibă implicat.

Naegleria fowleri cauzează de obicei meningoencefalită amoebiană primară, rapid progresivă, dobândită în timpul contactului cu apa dulce contaminată, inclusiv înotul și scufundarea acvatică în lacuri cu apă stagnantă sau prin irigare nazală cu apă nesterilă. În timpul contactului, amibele intră în sinusurile nazale și călătoresc de-a lungul filetelor nervilor olfactivi în SNC, ducând la deces în absența administării precoce a tratamentului adecvat în maxim 10 zile de la expunere. Din cauza rarității infecției, cât și din cauza dificultății în detectarea inițială, aproximativ 75% din diagnostice sunt puse după decesul pacientului.

Acanthamoeba spp. provoacă infecții rare, dar severe, ale polului anterior al globului ocular, tegumentului, mucoaselor sinusale, plămânilor și sistemului nervos central (SNC). Este un parazit care ocupă diverse nișe ecologice (de la sol, praf la apa dulce și salină). Infecția este dobândită prin inhalare, contaminarea microleziunilor preexistente la nivel cutanat sau osos exclusiv la persoanele cu imunodeficiență severă, cum ar fi primitorii de transplant de organ și pacienții cu SIDA. Parazitul mai poate pătrunde în organism și la nivelul corneei, fie în urma utilizării lentilelor de contact (prin neglijarea condițiilor aseptice de menținere a acestora, a soluților de curățare sau a cutiilor de depozitare a lentilelor), fie în urma unui traumatism, ducând la cea mai frecventă formă clinică de infecție cu Acanthamoeba – keratita amoebiană – care se poate asocia cu cicatrici extinse și orbire, dacă nu este tratată. În comparație cu infecția corneană, implicarea SNC este rară, dezvoltată secundar și exprimată clinic exlusiv la pacienții imunodeficitari. În acest ultim caz, boala evoluează sub forma unei encefalite amoebiene granulomatoase, care poate mima un abces cerebral de altă etiologie, meningită aseptică sau cronică sau un neoplasm și care, în absența tratamentului, poate duce la deces.

Proba: variază – LCR (lichid cefalorahidian); aspirate/raclaje cutanate / mucocutanate proaspăt recoltate pe ser fiziologic steril; raclat cornean recoltat pe tampon fosfat steril; prelevate din culturi însămânțate cu materialul biologic recoltat de la pacientul suspect de infecție cu amibe libere; preparat microscopic gata pregătit pentru colorare, realizat dintr-o mică parte a raclatului cornean (material strivit + glisat între două lame microscopice, fixat imediat cu etanol 95 %).

Cantitatea:

• minim 0,5 ml LCR;
• 1 ml soluție lentile de contact; cel puțin două preparate microscopice din raclat corneean glisat și fixat.

Condiţii de transport: într-un tub de cetrifugă din plastic / recipient gen urocultor, steril.

Interval de transport: în cel mai scurt timp de la momentul prelevării (mai puțin de 2 ore), la temperatură ambiantă. Interval de temperatură de transport: între 24 °C și 28 °C.

Timp eliberare rezultate: timp analitic: minim 2 zile – maxim 10 zile lucrătoare.

Interpretare rezultate / valori de referință:

Raportat negativ sau pozitiv:

• Rezultatul pozitiv indică prezența trofozoiților +/- chiștilor speciei Acanthamoeba sau a trofozoiților Naegleria fowleri.

Observație:

Deși rezultatul pozitiv este un indicator foarte specific al existentei unei bolii, el ar trebui să fie corelat cu simptomele, constatările clinice, imagistice și, în funcție de caz, cu examenul oftalmologic confocal.

Recomandăm suplimentar, pentru completarea diagnosticului, testul: „Detectarea amibelor libere în diverse prelevate prin metoda cultivării pe mediu special”.

Teste pentru diagnosticul parazitozelor sangvine

Semnificație clinică:

1. Malaria este o boală cu transmitere vectorială, dobândită în urma ințepăturii unui țânțar hematofag nocturn (femela Anopheles spp.) și este provocată de un protozoar apicomplex din genul Plasmodium. Infecția cu Plasmodium constituie o cauză importantă de morbiditate și mortalitate la nivel mondial (predominant în zonele tropicale-subtropicale și limitat în anumite zone temperate). Malaria este indusă în principal de 4 specii antroponotice de Plasmodium: P. vivax, P. ovale, P. malariae și P. falciparum. Alte specii de Plasmodium, P. knowlesi și secundar, mai rar P. cynomolgi sunt paraziți simieni, care pot fi o sursă importantă de infecție umană, limitată la arealul Asiei de Sud-Est. Diferențierea lui P. falciparum și P. knowlesi de alte specii este importantă, deoarece ambele pot provoca infecții care pun viața în pericol. În plus, P falciparum este de obicei rezistent la mulți agenți antimalarici utilizați în mod obișnuit, cum ar fi clorochina. Identificarea speciilor de P. vivax și P. ovalae are de asemenea relevanță deosebită în aplicarea selectivă a tratamentului specific cu acțiune asupra formelor reziduale intrahepatocitare și implicit evitarea recidivării infecțiilor cu aceste specii. Secundar, malaria are potential de a fi transmisă și prin transfuzii de sânge, transplant de măduvă osoasă hematogenă și congenital (mai ales în cazul infecției cu P. falciparum).
2. Babesioza este o altă boală cu transmitere vectorială, dobândită în urma mușcăturii unei căpușe și este provocată tot de un protozoar apicomplex, Babesia spp. – B. microti împarte același vector cu Borrelia burgdorferi și Anaplasma phagocytophilum, agenții cauzatori ai bolii Lyme și respectiv ai anaplasmozei granulocitare umane. Studii recente sugerează că expunerea la Babesia microti este destul de comună în zonele endemice pentru boala Lyme și anaplasmoză, așa că este prudent să se ia în considerare testarea concomitentă a tuturor celor 3 boli. Mai rar, babesioza poate fi dobândită prin transfuzie de sânge.
3. Tripanosomele sunt protozoare tisulare din categoria hemoflagelatelor, fiind responsabile fie de boala Chagas (Trypanosoma cruzii) cu areal limitat la America Latină Centrală și de Sud, fie de boala somnului (Trypanosoma brucei), întâlnită în Africa subsahariană, predominant centrală. Tripanosomiazele sunt boli tropicale tot cu transmitere vectorială, dobândite fie în urma întepăturii unei muște hematofage (Glossina spp. / musca tze-tze – cazul lui T. brucei ), fie prin dejectele contaminate ale unei ploșnițe hematofag nocturne din familia Reduvidae (Triatoma spp. / „gândacul pupăcios”- cazul lui T. cruzii), care pătrund în organism prin microleziuni cutanate / mucoasă oculară. Riscul de transmitere secundară prin transfuzii de sânge este valabil în cazul ambelor specii de Trypanosoma, dar și prin transplant de organ, congenital și digestiv, exclusiv în cazul infecției cu T. cruzii.

Diagnosticul infecției acute cu T. cruzii și T. brucei  este confirmat cel mai frecvent prin identificarea microscopică a tripomastigoților în sânge. Detecția tripomastigoților de T. brucei subspecia gambiense (întâlnită în Africa Centrală – Vestică) este însă mai dificilă din cauza caracterului redus și fluctuant al paraziților. De asemenea, în infecția cu T. Cruzii, parazitemia scade și este nedetectabilă în aproximativ 90 de zile de la infectare, astfel în infecția cronică frecvent tripomastigoții de T. cruzii nu mai sunt decelabili, diagnosticul infecției cronice cu T. cruzii bazându-se pe detectarea serologică a anticorpilor specifici în serul pacientului.

4. Filariile sunt nematode evoluate, care provoacă o morbiditate umană semnificativă în regiunile tropicale din întreaga lume. Adulții macroscopici trăiesc în gazda umană și produc descendenți microscopici (microfilarii) în sânge sau piele. Microfilariile Wuchereria bancrofti, Brugia malayi, Brugia timori, Loa loa, Mansonella perstans și Mansonella ozzardi sunt stadii parazitare cu evoluție sangvină, în timp ce microfilariile Onchocerca volvulus și Mansonella streptocerca se localizează subcutanat. Transmiterea infecțiilor are loc tot vectorial, prin mușcătura unor insecte hematofage (țânțari – Anopheles, Culex, Aedes, Mansonia; muște negre – Simulium spp.; muște roșii – Chrysops spp.). W. bancrofti și specia Brugia provoacă o afecțiune gravă numită filarioză limfatică. W. bancrofti este întalnit în zonele tropicale, în timp ce speciile de Brugia sunt întâlnite în anumite părți ale Asiei și Asiei de Sud-Est. Loa loa este limitat la Africa, provocând prin viermele adult un angioedem subcutanat migrator, denumit „edem de Calabar” și ocazional o conjuctivită dureroasă. M perstans și M ozzardi induc o formă relativ ușoară de filarioză. Pacienții sunt adesea asimptomatici. M perstans este întâlnit în anumite părți ale Africii și Americii de Sud, în timp ce M. ozzardi este limitat doar la Mexic și America Centrală și de Sud.

Microfilariile acestor viermi pot fi observate pe picăturile groase și frotiurile din sânge, ceea ce permite identificarea lor definitivă. Cu toate acestea, microfilariile pot fi în număr redus și, prin urmare, utilizarea metodelor de concentrare, gen filtrare prin membrana Nucleopore îmbunătățește sensibilitatea de detecție. Amicrofilaremia sangvina cu W. bancrofti sau Brugia este valabila în infecțiile cronice și în reacțiile de hipersensibilitate de tipul „Plămânului tropical” – situație în care o soluție de diagnostic ar constitui-o detectarea serologică a anticorpilor anti-Filaria în serul pacientului.

Interval de recoltare

Luni-Vineri: 07:30-11:00