Detectare ADN specific virusurilor Herpes simplex 1/2 prin real-time PCR

Descriere

Informații generale

Virusul Herpes simplex (HSV) este un virus ADN încapsulat, care face parte din familia Herpetoviridae. Există două tipuri principale de virus herpes simplex: HSV-1 si HSV-2.

HSV-1. Acest tip provoaca în primul rând herpes bucal cu vezicule care apar în jurul gurii sau la nivelul mucoasei oculare.

HSV-2. Aceasta cauzează în principal herpes genital, cu răni care apar pe sau în jurul organelor genitale.

Este important de înțeles că ambele tipuri de virus pot fi transmise prin contact oral sau genital. Odată apărută infecția, HSV persistă în stadiu latent în ganglionii senzitivi, de unde poate iniția recurențe periodice ale infecției.

Diagnosticul de laborator se realizează prin detectarea (evidențierea) ADN-ului viral specific HSV, în probe biologice umane, utilizând tehnici de amplificare a acizilor nucleici (metoda real-time Polymerase Chain Reaction – real-time PCR).

Procesul in-vitro de amplificare genică pornește de la ADN-ul specific virusului, extras din probe biologice umane, apoi pentru confirmarea prezenței fragmentelor de acizi nucleici ADN ale genelor de interes, acestea sunt replicate într-un număr semnificativ de copii, care pot fi detectate prin cuantificarea fluorescenței emise în timpul reacției.

 

Pregătire pacient

Produse biologice provenite de la pacienți cu/fără simptomatologie de boală, recoltate în sistemul sanitar (spitale, ambulatoriu, clinici private sau medici de familie): sânge integral (venos), ser, plasmă, LCR, urină, exsudat vezicular.

Sângele integral (venos) se recoltează pe tuburi cu EDTA ca anticoagulant iar LCR-ul în tuburi sterile și nu se centrifughează.

Plasma se recoltează pe tuburi cu anticoagulant (citrat de sodiu), se centrifughează și se alicotează plasma într-un tub de plastic.

Transportul probelor către laborator se face în recipient izoterm cu gheață sau pachete refrigerate, la rece (+2°C pana la +8°C), în maxim 48h de la recoltare.

 

Semnificație clinică

Herpex Simplex (HSV) reprezintă o erupție veziculo-eritemoasă grupată în buchet, cu caracter recidivant de cele mai multe ori. HSV-1 este cauza principală a infecțiilor faciale, iar HSV-2 este cauza infecțiilor genitale și perigenitale. Este foarte posibil ca o persoană să fie infectată cu virusul  HSV, fără a prezenta simptome.

Transmiterea se face prin contactul apropiat cu persoanele infectate. Mamele cu leziuni active în cursul travaliului pot transmite infecția nou-născutului.

Infecţiile primare HSV-1 sunt dobândite predominant în copilărie, după infecţia orofaringiană virusul colonizează ganglionul nervului trigemen unde rămâne într-o stare latentă. Gingivostomatita și faringita sunt cele mai frecvente manifestări clinice ale infecției primare HSV-1.

HSV -1  se remarcă prin prezența de vezicule grupate în buchet, umplute cu lichid, situate la marginea gurii sau în jurul buzelor. Leziunile sunt reprezentate de vezicule dureroase şi pruriginoase pline cu un lichid incolor. În aceste zone apare senzația de mâncărime, furnicatură sau usturime. În funcție de persoană pot apărea febra, inflamarea ganglionilor limfatici din gât, durerea în gât. Se pot forma blistere sau erupții pe gingii, buze, gură, în gât.

HSV-2  poate produce herpes genital după începutul vieții sexuale. Totuși, acest lucru poate avea loc și în urma infecției cu HSV-1. Veziculele caracteristice apar la nivelul organelor genitale și pot fi însoțite de febră, durere, edem și stare generală alterată.

Herpes simplex poate fi localizat și în leziuni de la nivelul pleoapelor, dar și la nivel ocular (keratoconjunctivita). Aceasta din urma implică vezicule în jurul ochilor, conjunctivita purulentă acută și edem al pleoapelor. În plus, pot surveni și complicații, de la ulceratii și până la meningită și encefalită.

 

Interval biologic de referință / rezultat

Detectarea ADN specific HSV sunt analize de tip „calitativ”, rezultatul fiind exprimat ca pozitiv/detectat, incert/invalid sau negativ/nedetectat.

Un rezultat incert/invalid (lipsa controlului intern de reacţie) impune recoltarea unei noi probe biologice.

Rezultatele trebuie interpretate în concordanță cu datele clinice și contextul epidemiologic.

Un rezultat negativ nu indică neapărat absența infecției cu HSV. Rezultatele fals negative se pot datora prezenței virusului la niveluri sub limita de detectare pentru acest test – din cauza prelevării necorespunzătoare, proba recoltată prea devreme sau prea târziu în cursul infecției, sau substanțelor inhibitoare care pot fi prezente în specimen.

 

Raportarea rezultatului: 1-2 zile lucrătoare