Determinarea tipului de toxină botulinică în aliment prin seroneutralizare in vivo la șoarece

Descriere

Informații generale

Botulismul reprezintă o afecțiune gravă (mortalitate de 7.5%), necontagioasă, provocată prin acțiunea unei neurotoxine – toxina botulinică) – produsă de Clostridium botulinum, Clostridium baratii, Clostridium butyricum sau Clostridium argentinense, bacterii anaerobe (intolerante la oxigen), prezente ubicuitar în mediul înconjurător (în sol, sedimente marine etc.).

Toxina botulinică este cea mai puternică toxină biologică, doza letală fiind de 1-2 ng la om și are o rezistență considerabilă în mediul extern. Acționează blocând transmiterea sinaptică la joncţiunile neuromusculare și inducând paralizie flască și chiar deces prin asfixie mecanică în formele grave.

Botulismul se manifestă, cel mai frecvent, sub formă de toxiinfecție alimentară, prin ingerarea unui aliment contaminat cu toxină botulinică prin prelucrare sau păstrare în condiții de igienă precară sau insuficient sterilizate. Cel mai frecvent, sunt incriminate alimente preparate în casă: conserve de carne, zarzavaturi sau pește. Uneori, conservele contaminate prezintă fenomenul de bombaj. Conservele comerciale sunt ocazional sursa toxiinfecției, prin manevrarea inadecvată după cumpărare sau deficiențe de sterilizare în fluxul de fabricație. Fiind termolabilă, toxina poate fi distrusă, împreună cu celulele vegetative bacteriene, prin fierberea alimentului timp de 10-20 min. la 100⁰ C.

Cu cât cantitatea de toxină ingerată este mai mare, cu atât incubația este mai scurtă și intoxicația este mai gravă. Cel mai des, debutul constă în semne gastro-intestinale nespecifice: diaree sau constipație, grețuri, vărsături, dureri abdominale care dispar în momentul apariției semnelor specifice.

Botulismul este boala „D”-urilor: diplopie (însoțită deseori de fotofobie), disfonie, disartrie, disfagie, diaree (în perioada de debut, urmată de constipație rebelă), dispnee la formele grave.

Alte simptome:

–           uscăciunea gâtului, a gurii, a limbii,

–           absența febrei,

–           simetria semnelor neurologice care pot să dispară imediat după vindecarea fazei acute, pot deveni cronice, vindecându-se lent, sau pot deveni definitive.

Botulism de plagă se produce prin leziuni cutanate (traumatisme prin arme de foc, accidente de circulație, căderi de la înălțime), contaminate cu pământ, sau în cazul celor care folosesc droguri injectabile intravenos. Sporii bacterieni cantonați la nivelul plăgii germinează în condiții de anaerobioză, generînd celule vegetative care se multiplică și sintetizează toxina pe care o eliberează în circulația sistemică. Fenomenele digestive lipsesc în cazurile de botulism al plăgilor.

Botulism infantil se produce prin sintetizarea toxinei botulinice de către celule vegetative ce colonizează intestinului nou-născutului, contaminat cu spori prin hrănirea cu miere, legume sau fructe neprelucrate termic. Semnele botulismului infantil sunt necaracteristice: sindrom de moarte subită („moarte în pat”).

Pacientul care prezintă simptome de botulism trebuie să se prezinte urgent la medic. Tratamentul se realizează în spital. Deosebit de importantă este administrarea rapidă a serului anti-botulinic polivalent la scurt timp de la debutul simptomelor. Pe măsură ce se instalează semnele neurologice, moleculele de toxină se fixează la nivelul plăcilor neuromusculare și nu mai pot fi neutralizate. Recuperarea și remiterea simptomelor se pot extinde de la săptămâni la câteva luni, în funcție de severitatea bolii.

 

Semnificație clinică:

Determinarea tipului de toxină botulinică în ser / fragment necroptic prin seroneutralizare in vivo la șoarece reprezintă metoda de referință pentru identificarea tipului de toxină incriminat. Sunt cunoscute 7 tipuri de toxină botulinică, notate A – G și se învestighează în permanență emergența de noi tipuri și subtipuri (de ex.: tipul H, cunoscut și ca FA etc.). Tipurile care produc botulismul la om sunt A, B, E și F iar tipurile C și D sunt cunoscute ca fiind agenți ai botulismului animal.

Limitări:

–           stabilitatea probei (vechime sau condiții de transport);

–           momentul recoltării probei în raport cu momentul debutului: dacă proba este recoltată la > 10 zile de la apariția primelor simptome, probabilitatea confirmării este mică (risc de epuizare a toxinei circulante);

–           este irelevantă testarea unei probe recoltate după administrarea serului anti-botulinic;

–           intoxicația cu un serotip nou-emergent de toxină botulinică.

 

Pregătire pacient:

Se utilizează o probă de aliment în care a fost confirmată prezența toxinei botulinice.

 

Interval de referință, interpretarea valorilor:

Rezultatele se exprimă calitativ: PREZENTĂ toxină botulinică tip A / B / E / F.

 

Interval de recoltare

Luni-Vineri: 07:30-11:00