Determinarea anticorpilor IgA anti-Toxocara canis în ser prin ELISA

Descriere

Informații generale

Test imunoenzimatic tip ELISA de determinare calitativă a anticorpilor din clasa IgA anti- Toxocara canis în serul pacientului.

Utilitate în stabilirea statusului de activitate al infecției cu Toxocara.

Pentru un diagnostic optim recomandăm suplimentar testul specific pentru detecție anticorpi de faza cronică IgG anti-Toxocara și determinarea indicelui de aviditate IgG anti-Toxocara.

Semnificație clinică:

Toxocaroza este o parazitoză zoonotică indusă de nematodul Toxocara, care există sub 2 specii: Toxocara canis (limbricul câinelui) și Toxocara cati (limbricul pisicii). Omul este gazda accidentală, care se infectează pe cale digestivă de regulă, prin ingestia de ouă embrionate din sol (pica/geofagie), de pe blana câinele sau a pisicii sau de pe vegetale și – mai rar – prin ingestia de larve odată cu carnea crudă sau insuficient prelucrată termic.

Postinfecție, larvele care diseminează hematogen perienteric intră într-un impas de maturizare la nivelul diverselor țesuturi (de exemplu, ficat, inimă, plămâni, creier, mușchi, ochi), provocând reacții inflamatorii locale severe, care stau la baza dezvoltării bolii.

Deși majoritatea persoanelor infectate sunt asimptomatice, se profilează 4 forme clinice ale toxocarozei:

• larva migrans viscerală (toxocaroza clasică, viscerală);
• larva migrans oculară (toxocaroza oculară);
• forma ocultă și
• larva migrans cerebro-medulară.

Grupul de risc este reprezentat de copiii și adolescenții cu vârsta sub 20 de ani, precum și de proprietarii de câini/pisici.

Diagnosticul infecțiilor cu Toxocara implică obținerea unui istoric clinic și de expunere relevantă la infecție și se bazează pe rezultatele testelor de laborator. Eozinofilia poate fi, de asemenea, prezentă – mai frecvent în toxocaroza viscerală. În prezent, testarea pentru detecția anticorpilor specifici este singurul mijloc de confirmare a unui diagnostic clinic. Întrucât larvele pot rămâne viabile la nivel tisular până la 10 ani postinfecție, trebuie să se în calcul și posibilitatea de recăderi / reactivări ale infecției cronice. Astfel, determinarea indexului avidității anticorpilor IgG specifici permite determinarea fazei bolii, iar anticorpii IgA specifici completează diagnosticul.

Proba: 2 ml ser (recoltarea sângelui venos în vacutainer fără anticoagulant; centrifugare sânge cu recoltare supernatant seric sau recoltare sânge în vacutainer cu separator de ser).

Condiţii de transport: tub steril; temperatura 2 – 8 °C. Tub secundar în container izoterm cu gheață umedă.

Interval de transport: maxim 24 de ore de la recoltare.

Timp eliberare rezultate: după 2-5 zile lucrătoare. Testul se lucrează în raport cu volumul de probe și de regulă o dată pe săptămână (timpul analitic fiind de o zi).

Interpretare rezultate / valori de referință:

Raportat negativ, pozitiv sau echivoc:

• Negativ: Se exclude o infecție toxocarică active;
• Echivoc: Rezultatul incert necesită confirmare prin repetarea testării pe o nouă probă, recoltată după 10 până la 14 zile, dacă este indicat clinic;
• Pozitiv: S-au detectat anticorpi IgA anti-Toxocara, ceea ce sugerează o infecție activă.

Observații:1. Pentru o determinare a fazei bolii, recomandăm efectuarea pe același ser al pacientului testele :”Determinarea indicelui de aviditate a anticorpilor IgG antiToxocara canis în ser prin ELISA” și „Determinarea anticorpilor IgG anti-Toxocara canis în ser prin  ELISA”.

2. Toate rezultatele serologice trebuie să fie corelate cu istoricul clinic și epidemiologic.

Interval de recoltare

Luni-Vineri: 07:30-11:00